Nervozitate și iritabilitate ale adolescenților și agresivitate defensivă
La intrarea în pubertate, mulți adolescenți dobândesc trăsături negative precum iritabilitatea, agresivitatea nerezonabilă, nervozitatea, care sunt rezultatul unei schimbări bruște a stării fizice și psihologice.
Nervozitate adolescentă, iritabilitate
Mulți copii, la împlinirea vârstei de 10-12 ani, manifestă nervozitate și iritabilitate fără cauză. Cauza iritabilității adolescenților este o schimbare a sistemului hormonal al corpului. Bebelușul începe să producă noi hormoni.
Sistemul nervos este responsabil de producerea lor, care nu se poate adapta la noua sa funcție într-o perioadă scurtă. Prin urmare, adolescenții care au intrat în etapa pubertății, apar focare de furie și nervozitate.
La sfârșitul pubertății, ele rămân uneori, totuși, din alte motive. Considerându-se un adult, un adolescent cere această recunoaștere de la alte persoane.
Dacă cererile sau criticile părinților au fost percepute în mod normal chiar și la vârsta de zece ani, atunci acestea vor fi acceptate de un adolescent de cincisprezece ani ca o încălcare a propriei libertăți și independență.
De aici își are originea conflictul secular al generațiilor.
Temeri la adolescenți
Mulți adolescenți care au intrat în faza pubertății nu își pot accepta noul corp, iar transformările psihologice care au loc în această perioadă le sunt și ele străine.
Mulți copii au o frică de a crește, care tinde să se intensifice din cauza unui sistem nervos instabil. Unii adolescenți, a căror pubertate este oarecum întârziată, au teamă de a fi diferiți.
Dacă colegii de clasă s-au întins în înălțime, au o siluetă bine formată,iar copilul însuși este oarecum în urmă în dezvoltare, are un complex de rățușcă urâtă, care așteaptă transformarea sa într-o lebădă frumoasă.
Mulți copii cedează și fricii de a fi independenți, de a lua singuri decizii importante, pentru că înainte de această perioadă părinții au făcut-o pentru ei.
Agresivitatea defensivă la adolescenți
Dacă nervozitatea și iritabilitatea apar în mod natural ca urmare a pubertății, atunci motivele manifestării agresivității protectoare la un copil se bazează pe lipsa înțelegerii reciproce în familie.
Contrar credinței populare, un adolescent care dă dovadă de agresivitate defensivă nu are dorința de a jigni sau jigni alți oameni. De regulă, agresivitatea la un adolescent nu are loc fără motive întemeiate.
Motivul agresiunii poate fi încălcarea drepturilor sale de către părinți sau stima de sine scăzută a copilului însuși, care este rezultatul unei creșteri necorespunzătoare a părinților.
Singurătate
Principala cauză a singurătății este izolarea unui adolescent. Copiii care experimentează instabilitate emoțională nu vor să se deschidă față de semenii lor. Sentimentul de singurătate poate fi, de asemenea, exagerat.
Copilului i se pare că nimeni nu îl înțelege, că toți oamenii principali sunt străini de interesele sale și sentimentele sunt indiferente. Părinții trebuie să se asigure că stabilesc un contact strâns cu copilul lor pentru a-l proteja de temeri și complexe.