Urcând pe un taburet Poezie! Dumnezeu a creat femeia
candva le-am scris aici, dar de ce sa nu repet :-)))
În zilele haosului, la începutul tuturor începuturilor, Conform unei vechi legende indiene, Dumnezeu Magadev a dorit lumii Să dezvăluie coroana unei creaturi frumoase. - A CREAT O FEMEIE!
Ea a trăit fără mâhnire și griji Printre florile din palatele divine, Nu știa că Dumnezeu Însuși se află în Paradis O privea cu gelozie și cu strictețe.
Pârâul curgea, răsunând de cântece, Și răcoarea lui era dulce, Și femeia era atât de fericită, atât de bucuroasă... Dar numai trei zile.
Și Magadev a chemat-o pe femeie, Dumnezeu și-a îndreptat sprâncenele încărunțite: „O, femeie”, a spus el afectuos, „ Aici totul în jur se bucură și înflorește, Toată lumea visează la acest Paradis luminos. Ce îți lipsește aici? O, femeie, ce lipsește aici?”
„M-am plictisit aici, o, mare Dumnezeul meu, Și întreb, Te întreb atât de puțin, O, dacă ai putea crea o făptură, Care să mă distreze”.
Iar peste un pârâu proaspăt bolborositor, Umplând tot Paradisul de râs vesel, Ea se juca cu un animal mic, Imitând bătălia de maimuță.
Pârâul curgea, răsunând de cântece, Și răcoarea lui era dulce, Și femeia era atât de fericită, atât de bucuroasă ... ... Dar ... .. doar trei zile.
Magadeva a chemat-o din nou pe femeie, Tremura peste tot cu mânie reținută: „Ce altceva, - a întrebat-o, - Magadeva lipsește în locuința ei?!”
„Sunt trist aici, o, mare Dumnezeul meu, Și întreb, Te întreb atât de puțin, O, dacă ai putea crea o făptură, Care m-ar mângâia.”
Iar Magadeva i-a făcut un șarpe. Șarpele, mângâind, s-a înfășurat în jurul gâtului, Iar femeia, stăpâna ei, În gura de carmin.sărutat răutăcios.
Pârâul curgea, răsunând de cântece, Și răcoarea lui era dulce, Și femeia era atât de fericită, atât de bucuroasă ... .. Dar ... ... doar trei zile.
A venit la palat ca înainte, Zeul Magadevei s-a încruntat aspru: „O, femeie, spune-mi în sfârșit, Cu ce rugăciune ai mai venit la Mine?” „Mi-e frică aici, o, marele meu Dumnezeu, Și întreb, Te întreb atât de puțin, O, de-ai putea să mă protejezi!
De îndată ce cuvintele femeii s-au stins, Așa cum și-a chemat Magadeva suita. Și a creat pentru ea un leu uriaș, Protecție de încredere pentru o femeie.
Puternicul leu zăcea la picioarele subțiri, Ca un câine credincios, el căuta mâini și ochi. Ea a șoptit: „O, Doamne mare, Acum nu mai am nevoie de nimic altceva!”
Pârâul curgea, sunând de cântece, Și răcoarea lui era dulce, Și femeia era atât de fericită, atât de bucuroasă ... ... Dar ... .. doar trei zile
Iar a patra, trezindu-se prea devreme, Şoptind cuvinte capricios de mânie, A lovit şarpele şi maimuţa, A sfâşiat botul leului cu unghiile.
Toate animalele au fugit cu un vuiet sălbatic. Femeia a rămas singură în Paradis. Era gata să se zgârie Și a plâns amar, blestemându-și soarta.
Ea a plâns până chiar noaptea. Soarele dispăruse deja în violetul zorilor. Așa cum a spus Magadeva: „Ce vrei, o, femeie, vorbește mai repede?!”
„O, Magadeva, marele meu Dumnezeu, Am vrut să Te întreb doar despre un singur lucru, O, dacă ai putea crea o ființă, Care ar îndura totul de la femei!”