Svyatoslav Vakarchuk „Chiar nu-mi place când oamenii din străinătate încep să ne învețe cum să trăim” - Revista
Slava Vakarchuk este un artist care, cu melodiile sale frumoase, a „forțat” să învețe limba ucraineană chiar și pe cei care nu înțeleg un cuvânt din ea. Nu înțelege, dar cântă. Pentru că este greu să nu cânți și să nu le iubești. Alina Malakhova a vorbit cu liderul Okean Elzy special pentru Bolshoi.
| persoană talentată |
| respectăm poziția civilă a lui Svyatoslav |
| „Cea mai eficientă, dar nu cea mai ușoară opțiune este să lucrezi cinstit de dimineața până seara” |
— Ce ai făcut astăzi la Minsk înainte de zbor? — M-am plimbat prin oraș, am fost la o cafenea, am mâncat ceva. Ai foarte puțini oameni pe străzi, liniștiți – în ciuda faptului că acesta este centrul – și curat. La Kiev, aproape niciodată nu mă plimb prin oraș. Plimbarea mea recentă a avut loc în Londra, îmi place să mă plimb acolo. Adevărat, a fost prins de ploaia abundentă, s-a udat, dar acest lucru nu i-a umbrit starea de spirit.
—Vizita ta la Londra a fost combinată cu lectura mai multor prelegeri pentru studenții locali... —Da, au fost trei prelegeri. B London School of Economics, la universitățile Cambridge și Oxford.
— Despre ce le-ați spus elevilor? — Tema comunicării a fost Ucraina. Am vorbit despre principalele lucruri - despre valori. Am făcut o scurtă introducere de o jumătate de oră, apoi timp de aproximativ o oră și jumătate am vorbit în format Q&A („întrebare-răspuns.” - Aprox. „Mare”). Au fost mulți oameni. Inclusiv cei care nu au nimic de-a face cu Ucraina, dar sunt foarte interesați de acest subiect. De exemplu, a existat o clasă întreagă de studenți specializați în studiul limbii și culturii ucrainene la Cambridge. Au venit și profesorii de economie care predau la aceste școli.
— În timpul discursului dumneavoastră, ați spus că reformele sunt lipsite de sens dacă societatea nu are valori. Care ar trebui să fie aceste valori astăzi? —Da, am spus asta. Dar nu am de gând să spun nimănui. Am valorile mele cu care am crescut. Și există valori care sunt comune tuturor: libertatea de alegere și demnitatea umană. Dacă totul este clar cu libertatea, atunci prin demnitate mă refer la respect pentru o persoană și respect pentru o persoană a altor oameni. Acestea sunt valorile de bază. Restul pot fi construite deasupra lor. Este foarte important să spunem că există valori diferite în viață, ele sunt și fundamentale. Dar aceștia sunt cei apropiați de mine și nu numai de mine, ci și de o parte mai mare și prosperă a lumii.
—Dacă ați avea ocazia să luați o acțiune sau să faceți un pas care ar schimba societatea în bine sau în alt mod, ce ați face? —Nu puteți face acest lucru într-un singur pas. Domnul Dumnezeu dă o șansă, dă libertate de alegere, dar nu o poate face cu forța. Nu cred că am dreptul să fac ceva cuiva, am dreptul doar să ofer opțiuni. Și oamenii pot alege sau nu. Cea mai eficientă, dar nu cea mai ușoară opțiune este să lucrezi cinstit de dimineața până seara. Lucrează la tine, la atingerea scopului tău, pentru a-i ajuta pe ceilalți. În general, aceasta este tot ceea ce este afirmat în cele zece porunci. Din nou, Dumnezeu ne-a oferit aceste porunci și ne-a dat să alegem dacă să le respectăm sau nu. Mi se pare că una dintre cele mai importante realizări ale omului este conceptul unui singur Dumnezeu care dă de ales. El nu spune că totul este supus voinței lui Dumnezeu, spune că eu dau regulile, iar tu ești liber să trăiești după ele sau nu. Responsabilitatea este și a ta.
Un cetățean nu este cineva care vine la o bancă de stat cu un pașaport pentru un salariu
— Judecând după răspuns, ești credincios? — Adicădacă cred în Dumnezeu, atunci, desigur, da. În ceea ce privește religia, nu. Pentru mine, Dumnezeu este ceva foarte profund, intim. Respect niște reguli care confirmă valorile mele - cele descrise în Biblie.
—Dar aici, în Belarus, suntem foarte îngrijorați pentru Ucraina și poporul ucrainean! Și cum combini o persoană creativă și un politician? — Și ce înseamnă „politică” sau „nu politică”? Nu merg în parlament, nu iau funcții publice. Cum eram muzician în urmă cu un an, rămân acum. Cred că peste un an voi fi. Întrebarea este diferită. Este dacă ești sau nu cetățean al țării tale. Un cetățean nu este cineva care vine la o bancă de stat cu un pașaport pentru un salariu. Un cetățean este cineva care face ceva pentru țară, îl creează, lucrează în fiecare zi, ajută oamenii cu care își vede viitorul comun. Prin urmare, cred că, în calitate de cetățean, fac ceea ce trebuie, fac ceea ce cred că este potrivit pentru țara mea. Nu vreau să fiu asociat cu politica în niciun fel. Îmi place poziția mea acum, când sunt echidistant de toate partidele și forțele: când pot atât să critic, să ofer ceva și să susțin. Nimeni nu îndrăznește să mă acuze de părtinire.
— Citindu-ți Twitter-ul, amintindu-mi interviul cu tine de anul trecut, sunt convins că ești un adevăr. — Încerc. Sunt lucruri pe care nu le-am spus întotdeauna în viața mea. Nu vreau să mă fac un sfânt, o persoană sinceră în fapte și cuvinte toată viața, dar încerc să merg în această direcție.
— Iar tu, căutător de adevăr, nu ai fost niciodată persecutat? Pentru că ești un disident, un lider de opinii. — Cum este — persecutat? Fizic, nu a fost. Din punct de vedere moral, nu-mi pasă. La urma urmei, există o relație: cu cât oamenii te iubesc și te susțin mai mult, cu atât te urăsc mai mult. AcestOK, așa a fost și va fi. Nu poți mulțumi pe toată lumea. Și orice nu ne ucide, ne face mai puternici.
—Slavă, ce părere aveți: când se va termina tot ce se întâmplă astăzi în Ucraina? —Este o întrebare dificilă. Nu sunt pregătit să răspund în detaliu. Totul este complicat, confuz și nu am toate informațiile. Aș spune așa: eu, ca tot poporul Ucrainei, ca noi toți, și tu în Belarus, mă rog și ține-mi pumnii pentru ca războiul să se termine cât mai repede și pacea să domnească...
— Nu mai sunt întrebări despre Ucraina? — (Zâmbind.) Uite, respect cu adevărat alegerea cetățenilor oricărei țări. Și chiar nu-mi place când oamenii din străinătate încep să ne învețe cum să trăim. Și, la fel, nu cred că este necesar să predăm politică prea sincer pe cineva din afara țării mele. Fiecare trebuie să se descurce cu propriul său interior și cu sine, fără străini. De aceea nu mi-ar plăcea să intru prea mult în acest subiect. Mai mult decât atât, adesea răspunsurile la orice astfel de întrebări sunt pe Twitter-ul meu și în interviuri cu publicațiile ucrainene.
— Recent ați scris: „Într-o țară în care oamenii sunt uciși, nu se poate fi în politică sau afară. Ori ești cetățean, ori... - Ori ești legumă." Da! Despre asta tocmai am vorbit. Am un mare respect pentru oamenii care ocupă o poziție opusă mea. Cred că are dreptul să existe. Și trebuie fie să fim singuri, fie să ne convingem unii pe alții.
— Deci o ceartă este o formă normală de comunicare pentru tine? — Da! Îmi este mult mai greu cu oameni care nu au deloc poziție.
— Oamenii creativi sunt toți sensibili, ceea ce înseamnă că poți fi supărat, jignit. O vei arăta? —Nu-mi voi dezveli sufletul până la capăt! Încerc să fiu puternic. Uneori pot să arăt, dar totul depinde de contractul cu mine însumi. Ta„Eul” interior și cel exterior sunt, de regulă, întotdeauna două „persoane” diferite. Și trebuie să negocieze între ei și să trăiască în armonie. Cu cât sunt mai aproape unul de celălalt, cu atât mai bine. Adică cine ești înăuntru și cine ești afară nu sunt întotdeauna 100% la fel. Dar dacă nu se potrivesc deloc, atunci aceasta este o personalitate divizată, schizofrenie.
Sper că Dumnezeu îmi va da tot ceea ce fiecare om ar trebui să experimenteze și să simtă.
—Deci, există un dialog etern în interiorul tău? —Desigur! Dialog cu tine, cu morala ta, cu îngerii, cu demonii, cu Dumnezeu.
— Cum te echilibrezi? — Muzica mă ajută cel mai mult. Eu scriu în astfel de momente. Creativitatea mă aduce într-o stare de pace. La fel și unele lucruri fizice, cum ar fi sportul sau yoga. Dacă alerg mult timp, merg la sport, îmi devine mai ușor. Uneori încerc să meditez. Uneori cititul este liniștitor. Filmele sunt puțin probabile - mă entuziasmează.
— Am auzit undeva că unii artiști trec prin mai multe etape când lucrează la o compoziție: când nu le place cântecul, când se obișnuiesc cu ea și când nu pot trăi fără ea.Ai Există ceva asemănător? —Nu am niciun cântec de-al meu pe care să le urăsc, pentru că ura este un sentiment foarte profund. Pentru a displace atât de mult un cântec, trebuie să fie asociat cu ceva foarte rău. Nu cred că am scris deloc toate melodiile grozave. Indiferent dacă sunt excepționali sau nu, lăsați oamenii să-i judece. Sunt cei care m-au rănit foarte mult, și sunt cei cărora abordarea este aceasta: au scris și au scris. De exemplu, sunt absolut calm în raport cu „911”. Este un experiment creativ foarte frumos pentru mine. Dar totuși, are mai mult interes de producător decât creativitate și suflet. Dar piesa „Prieten” de pe același album este o altă poveste. LaMi se face pielea de găină de la ea. Ca un olar care face oale: unele sunt mai bune, altele mai rele, dar fiecare are mult suflet!
— Vă rugăm să ne spuneți ce fel de proiect secundar este „Vnochi”? — Nu este nou - este posibil ca pur și simplu să nu fi auzit despre el în Belarus. L-am creat in 2008. Apoi am susținut un concert la Moscova, acest program nu a fost adus la Minsk. Proiectul este caracterizat ca fiind etno-jazz, adică muzică calmă. Una dintre compoziții a fost scrisă de muzicianul OE Milos Jelic, el cântă și noaptea ca co-producător. Pe lângă el și mine, în echipă participă și alți muzicieni ai lui Okean Elzy, precum și interpreți populari, muzicieni de jazz, etno-artişti. Diversă este și componenta muzicală: instrumente iraniene, ucrainene, viori, saxofoane, piane. Poate că aceasta este una dintre „muzicile” mele preferate create de mine vreodată.
— Am văzut în emisiunea de pe YouTube că unii dintre interpreți v-au impresionat foarte mult. — Da, unul dintre ei chiar a câștigat competiția. Dar nu am favorite. Lucrez cu doi sau trei bărbați. Poate vor fi mai multe. Anul acesta este, de asemenea, o echipă destul de puternică.
—Slava, vrei deja copii? —Nu discut despre viața mea personală în interviuri. Sub nici un sos (zâmbește)! Eu, ca orice om normal, accept viața de la Dumnezeu așa cum este și sper că el îmi va oferi tot ceea ce fiecare om ar trebui să experimenteze și să simtă.