Sfântul Serafim de Sarov și rugăciunea lui

„Bucuria mea, te rog, dobândește un spirit de pace și atunci mii de suflete vor fi mântuite în jurul tău”

Serafim

Sfinții Serafim

Serafim de Sarov s-a născut în 1754 în orașul Kursk din negustorii Isidor Moshnin și Agafia. Și-a pierdut tatăl devreme. În adolescență, a căzut din clopotnița bisericii Sf. Serghie de Radonezh în construcție, dar a rămas nevătămat.

În 1776 a făcut un pelerinaj la Lavra Kiev-Pechersk, unde bătrânul Dositheos a binecuvântat și i-a arătat locul unde ar trebui să accepte ascultarea și tonsura. Acest loc a fost numit deșertul Sarov. Doi ani mai târziu, a devenit novice cu vârstnicul Iosif la Mănăstirea Sarov din provincia Tambov. În 1786 a luat jurăminte monahale și a fost hirotonit ierodiacon, iar șapte ani mai târziu a fost hirotonit ieromonah.

Având înclinație spre singurătate, a început să locuiască în pădure într-o chilie, nu departe de mănăstire. Deja în acea perioadă, a arătat diverse isprăvi, și în special: trupesc (purta aceleași haine iarna și vara, își lua singur mâncarea în pădure, dormea ​​foarte puțin, avea abstinență strictă în multe privințe, post), citirea cărți (recitirea Evangheliei, scrieri patristice), rugăciune zilnică lungă, pelerinaj.

Lângă chilie, Serafim a plantat o grădină de legume și a construit o casă de albine.

Văzând faptele Călugărului Serafim, vrăjmașul neamului omenesc s-a înarmat împotriva lui și, vrând să-l oblige pe sfânt să-și părăsească tăcerea, a hotărât să-l înspăimânte, dar călugărul s-a ocrotit cu rugăciunea și puterea Dătătoarei de viață. Cruce.

Diavolul a adus asupra sfântului „război mintal” – o ispită încăpățânată, prelungită. Pentru a respinge năvălirea inamicului, călugărul Serafim și-a agravat osteneala luând asupra sa isprava de a fi stâlp.În fiecare noapte se cățăra pe o piatră uriașă în pădure și se ruga cu mâinile întinse, strigând: „Doamne, fii milostiv eu un păcătos.” În timpul zilei, se ruga în chilia lui, tot pe o piatră, careadus din pădure, lăsându-l doar pentru o scurtă odihnă și împrospătând trupul cu mâncare slabă. Astfel călugărul s-a rugat 1000 de zile și nopți.

Viața povestește despre un caz în care călugărul a hrănit un urs cu pâine din propriile mâini. Într-o zi, tâlhari l-au atacat în pădure și, cu mare furie, i-au rupt capul cu un cap de secure. După ce au căutat singuri celula lui Serafim, nu au găsit nimic acolo. Ulterior, aceste persoane au fost identificate, dar părintele Serafim a iertat și a implorat autoritățile să nu-i pedepsească.

În 1807, Serafim și-a luat asupra sa munca monahală a tăcerii, încercând să nu se întâlnească sau să comunice cu nimeni. Trei ani mai târziu s-a întors la mănăstire, dar a intrat în izolare timp de cincisprezece ani (1825).

Bătrânul sfânt în singurătate devenea uneori atât de cufundat în rugăciunea interioară din inimă, încât rămânea nemișcat mult timp, neauzind nimic și nevăzând nimic în jur.

După terminarea oblonului, a primit numeroși vizitatori de la monahi și laici, având, după cum se spune în viața sa, darul clarviziunii și vindecării de boli. A fost vizitat de persoane nobile, printre care și împăratul Alexandru I. Se adresa tuturor celor care veneau la el cu cuvintele „Bucuria mea!”, în orice moment al anului îl saluta cu cuvintele „Hristos a înviat!”.

În 1831, Serafim a primit o viziune a Maicii Domnului înconjurat de Ioan Botezătorul, Ioan Teologul și 12 fecioare.

Călugărul Serafim de Sarov la începutul secolului al XIX-lea a prezis execuția familiei regale, revoluție și război, milioane de victime, dar a spus că o mare glorie așteaptă România.

El a spus: „Va fi o vreme în Rus’ când îngerii nu vor avea timp să primească sufletele celor muribunzi”.

Serafim de Sarov a murit în 1833 la Mănăstirea Sarov, în chilia sa, în timpul rugăciunii.

În 1903, a fost deschis mormântul bătrânului și a fost canonizat.

Conform profeției lui Serafim din Sarov,la o sută de ani de la dobândirea moaștelor sale, România va începe să reînvie: „Domnul prin suferință o va duce la mare slavă”. Dar asta se va întâmpla după pocăința la nivel național.

Serafim de Sarov a scris: „Slavii sunt iubiți de Dumnezeu pentru că păstrează adevărata credință în Domnul până la sfârșit. Și vor fi răsplătiți cu marea binefacere a lui Dumnezeu: va fi o limbă atotputernică pe pământ și nu va fi altă împărăție mai atotputernică decât cea româno-slavă pe pământ.

Instrucțiunile Rev. Serafim de Sarov la rugăciune

Cei care hotărăsc cu adevărat să slujească Domnului Dumnezeu ar trebui să se exerseze în amintirea lui Dumnezeu și rugăciunea neîncetată către Isus Hristos, spunând cu mintea:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

În orele după-amiezii, puteți spune această rugăciune astfel:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, prin rugăciunile Maicii Domnului, miluiește-mă pe mine păcătosul!”

Sau recurgeți la Preasfânta Maica Domnului, spunând:

„Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne!”

sau spune-i felicitări Angelic:

„Fecioara Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, Preacurată Maria, Domnul este cu tine; Binecuvântată ești Tu în femei și binecuvântat este rodul pântecelui Tău, ca și când Mântuitorul ne-a născut sufletele.

Printr-un astfel de exercițiu, în timp ce se ferește de distragere și observă liniștea conștiinței, se poate apropia de Dumnezeu și se poate uni cu El, după cuvintele Sfântului Isaac Sirul:

„Nu ne putem apropia de Dumnezeu fără o rugăciune neîncetată.”

În rugăciune, ascultă-te pe tine însuți, adică adună-ți mintea și unește-o cu sufletul tău.

Mai întâi, o zi, două, și înmulțind, rostiți această rugăciune cu o singură minte, separat, acordând o atenție deosebită fiecărui cuvânt.

Atunci, când Domnul îți încălzește inima cu căldura harului Său și o unește în tine într-un singur duh, atunci această rugăciune va curge în tine neîncetat și va fi mereu cu tine, încântându-te și hrănindu-te.

Rugăciunea Sfântului Serafim

Sfântul Serafim de Sarov considera rugăciunea la fel de necesară pentru viață ca aerul. A cerut și a cerut de la copiii săi duhovnicești să se roage neîncetat și le-a poruncit să se roage pravila, care a rămas în amintirea bisericii sub numele de „Printele Părintelui Serafim”.

Dacă sunt oameni prin preajmă, atunci, în timp ce faci afaceri, spune doar cu gândul: „Doamne, ai milă” și continuă așa până la cină.

Înainte de cină, faceți o regulă de dimineață.

„Aderând la această regulă”, spune părintele Serafim, „se poate ajunge la măsura perfecțiunii creștine, căci cele trei rugăciuni menționate mai sus sunt temelia creștinismului.

În același timp, călugărul a vorbit, arătând spre experiența Sf. Părinți, că dacă un creștin se agață de această mică regulă, ca o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de tam-tam lumească, împlinind-o cu smerenie, atunci poate atinge o înaltă măsură spirituală, căci aceste rugăciuni sunt temelia creștinismului:

Primul (Tatăl nostru) - ca cuvânt al Domnului Însuși și pus de El ca model al tuturor rugăciunilor

A doua (Bucură-te Fecioară Născătoarea de Dumnezeu) - adusă din ceruri de Arhanghel ca salut către Sfânta Fecioară, Maica Domnului

Ultimul (Simbolul credinței) - conține toate articolele de credință

Cine are timp, să citească Evanghelia, Apostolul, alte rugăciuni, acatiste, canoane. Dacă este imposibil ca cineva să împlinească această regulă - un slujitor, o persoană legată - atunci bătrânul înțelept a sfătuit să împlinească această regulă atât întinzându-se, cât și când merge, și la muncă, amintindu-și cuvintele Scripturii: „Toți cei ce cheamă în Numele Domnului va fi mântuit”.

Pravila de rugăciune a Sfântului Serafim de Sarov pravmir.ru

Despre o scurtă regulă de rugăciune (Serafim de Sarov) azbyka.ru

Pravila de rugăciune a Sfântului Serafim de Sarov pentru mireni. blagobor.b y