Poezii despre o țară numită închisoare
#1 Țara numită închisoare
Și aici trăiesc, și uneori mor, Și aici oamenii guvernează oamenii.
Intrigile se împletesc și se ceartă pentru putere. Aici te poți ridica sau poți cădea. Familiile sunt distruse aici și re-create. Aici se luptă până la moarte pentru onoare și răutate.
Iar rațiunea triumfă uneori asupra răului, Un bătrân este sclavul unui copil. Și uneori un conducător este fără muncă, Și în loc de lege domnește fărădelegea.
Aici poți vorbi, sau poți rămâne tăcut, Dar trebuie să răspunzi pentru cuvântul tău. Există supraveghere strictă asupra legii locale, Nenorocitul și ticălosul își așteaptă sentința. Nu este nevoie de un judecător, un avocat, un procuror ‒ Șeful legii este hoțul.
Aici ei iubesc și cred, nădăjduiesc, așteaptă, Compun poezii și cântă cântece Și joacă cărți, și fură rații, Și se roagă lui Dumnezeu și blestemă pe Dumnezeu.
Aici, prietenii devin adesea dușmani. Aici, vederile și moralele se ciocnesc pe frunte. Aici, venele sunt deschise de furie și durere Și uneori scorurile se termină cu viață.
Aici, chiar în ochi, ei pot minți cu nerăbdare, Și îți pot spune tot adevărul. Aici te pot devora cu mărunțiș. Sunt și Iuda care și-au vândut mama.
Aici patimile se înfurie și dorm zile întregi, Numără un ban și irosesc pâinea. Aici soarta și sufletele ard ca praful de pușcă. Totul aici are același aspect.
Aici, lacrimile inflamabile topesc metalul. Mi-am dat tinerețea acestei țări. Și casele de noapte adorm iar În jurul țării care se numește Închisoarea.