Interpretare psiholingvistica - Limba straina

1.2. Interpretare psiholingvistică

În activitatea de vorbire, „abilitățile bine automatizate” de alegere a unei unități de limbaj atunci când se generează un enunț și o prognoză probabilistică la perceperea vorbirii sunt fixate prin asociații. Asociațiile sunt manifestări ale inconștientului. Mecanismul asociativ este considerat unul dintre principalele mecanisme de gândire a vorbirii. Mecanismul asociativ este funcțional, are un caracter universal, întrucât vorbirea este un proces mental transversal care unește sferele cognitive, emoționale și volitive ale personalității [6, p. treizeci].

Mecanismul asociativ este responsabil pentru stabilirea relațiilor probabilistice involuntare, adică. asociațiile. O asociere se numește „o legătură naturală care a apărut în experiența unui individ între două conținuturi ale conștiinței (senzații, idei, gânduri, sentimente etc.), care se exprimă prin faptul că apariția în mintea unuia dintre cuprinsul atrage apariţia altuia” [8, Cu. 26]. Proprietățile cheie ale mecanismului asociativ sunt involuntare și probabilități. Mecanismul asociativ asigură involuntarul și spontaneitatea activității de vorbire, care se formează pe baza experienței cognitive și de vorbire a unui vorbitor nativ.

În viziunea psiholingvistică a mecanismului de asociere, se presupune că asocierile verbale reflectă toate tipurile de activitate mentală, diferite moduri de gândire. Astfel, mecanismul asociat se corelează nu numai cu etapele conștiente de generare și percepere a vorbirii; oferă o tranziție către imaginile „fereastra conștiinței” ale subconștientului și supraconștientului.

---