Imaginea oamenilor din - Note ale unui vânător - Și
Ivan Sergheevici Turgheniev aparține acelor mari scriitori ale căror lucrări au jucat un rol enorm în dezvoltarea spirituală a societății românești și au îmbogățit cultura socială și mondială.
Viața și activitatea literară a lui Turgheniev s-au desfășurat într-una dintre cele mai semnificative epoci ale istoriei mondiale și românești. Ostilitatea față de iobăgie, simpatia sinceră pentru nevoile poporului, ideile umane progresiste i-au inspirat munca. „Un dușman implacabil al lanțurilor și un adevărat prieten al poporului”, l-a numit astfel Nekrasov pe Turgheniev.
Părerile lui Turgheniev se reflectă cel mai pe deplin și viu într-una dintre cele mai uimitoare cărți din literatura română – „Însemnările unui vânător”. Ele constau din 25 de lucrări, care sunt diverse ca conținut și trăsături artistice, dar arată clar și trăsături comune, ceea ce ne permite să vorbim despre „Notele unui vânător” ca pe ceva unificat intern și complet artistic. În primul rând - proximitatea subiectului, comunitatea conținutului preluat din viața de zi cu zi.
Notele vânătorului au pus cititorului două întrebări principale:
a) ce este poporul român și mai ales covârșitoarea majoritate a acestuia - țărănimea, care sunt resursele sale spirituale care asigură dezvoltarea în continuare a țării?
b) Cum afectează oamenii sistemul socio-politic existent și, mai ales, iobăgie? Dacă are un efect dăunător, dezastruos asupra vieții sociale, cum se manifestă?
ESTE. Turgheniev a căutat să răspundă la aceste întrebări. Se concentrează pe oameni.
În articolul lui A.K. „Notele unui vânător” ale lui Baboreko dezvăluie fundalul istoric pentru crearea acestei lucrări, oferă o caracterizare completă și profundă a eroilor individuali (Khorya, Kalinych,Penochkina, Polutykina). Potrivit unui cunoscut critic literar, Turgheniev „înfățișează cu nemiloasă veridicitate sălbăticia moravurilor, cruzimea și tirania feudalilor” [1, p. 16]. Autorul subliniază: „rolul deosebit al „Însemnărilor vânătorului” în istoria literaturii române” [1, p. 6]. A.K.Baboreko observă și peisajul lui Turgheniev, care este „poetic magnific și plin de sens profund” [1, p.16]
"ESTE. Turgheniev este un maestru recunoscut al cuvântului artistic, unul dintre creatorii limbii literare române”, spune M.P. Starenkov în articolul „Limba și stilul însemnărilor vânătorului”. – Scopul acestui articol este de a rezuma unele rezultate ale studiului limbajului și stilului „Însemnărilor vânătorului”, de a oferi câteva observații independente în acest domeniu și de a stabili sarcinile cercetării lor ulterioare” [3, p. 33]. Autorul își propune să ia în considerare limba și stilul operei din punct de vedere istoric, în ceea ce privește starea generală și dezvoltarea literaturii române și a limbii literare române a vremii sale, în legătură cu:
1) direcția ideologică și artistică a „școlii naturale”,
2) trăsături caracteristice ale genurilor narative ale „școlii naturale”,
3) caracteristicile individuale ale operei scriitorului și opiniile sale asupra literaturii și limbii.
„Însemnările unui vânător” a deschis pentru cititorul străin un mare tezaur al literaturii române (Pușkin, Gogol). M.P. Alekseev în articolul „Semnificația mondială a notelor vânătorului” spune că acest ciclu de povești a fost cel care l-a introdus pe Turgheniev în literatura mondială și i-a confirmat popularitatea în diferite țări europene. Notele vânătorului în ansamblu și în părți au fost publicate de sute de ori în diferite limbi. „Ar fi dificil să numim o țară în care Notele vânătorului să nu fie cunoscute în întregime sau parțial, prin modificări sau repovestiri, prin literatura critică în cea mai mare parte.limbi variate. În diferite momente și în diferite condiții, această carte a lui Turgheniev și-a găsit cititorii și cunoscătorii oriunde adevărul ei aspru și cuvântul curajos și talentat au fost capabili să îndemne, să învețe atitudini față de viață și muncă și să evoce ura pentru oprimare și oprimare. Impactul pe care l-a avut asupra cititorilor din întreaga lume, de toate vârstele și generațiile, este cu adevărat incalculabil. Marile cărți ale literaturii mondiale au un destin propriu, care le deosebește de alte cărți ale literaturii din care au provenit, căreia îi aparțin, pe care o reprezintă. Aceste cărți nu se tem de timp; pentru ei nu există spațiu, granițe de stat, diferențe naționale sau bariere lingvistice. Mai devreme sau mai târziu își vor găsi locul pe rafturile bibliotecii din toate părțile lumii și în inimile cititorilor de toate naționalitățile. Printre astfel de cărți istorice ale literaturii române, al căror rol nu a fost încă jucat până la capăt, se numără „Însemnările unui vânător” de Turgheniev [4, p.139]
1.Istoria creării „Notelor vânătorului”. Dezvoltarea tradițiilor lui Pușkin și Gogol în „Notele unui vânător”
În 1845 a fost publicat sub redacția N.A. Colecția literară și artistică Nekrasov, care avea o denumire neobișnuită: „Fiziologia Sankt Petersburgului, întocmit din operele scriitorilor români”.
Această colecție a reprezentat un eveniment semnificativ în istoria literaturii noastre: a marcat o întorsătură hotărâtoare de la romantismul stilat, retoric, care în anii ’30 a încercat să câștige un loc dominant în literatură, spre consolidarea pozițiilor realismului ideologic, critic.
Însuși numele colecției „Fiziologia Petersburgului” a indicat că literatura s-a confruntat cu o sarcină apropiată de cercetarea științifică: poate o descriere mai precisă și mai realistă a vieții sociale.
Prefața colecției, explicându-și sarcina, era, parcă, un manifest al unei noi direcții. Autorul prefeței spunea că eseurile incluse în colecție sunt menite să ofere imaginea cât mai veridică și concretă a vieții și personajelor diferitelor pături ale gradului Sf. Scriitorul, așa cum se spune în prefață, trebuie să descopere „că nu poate doar să observe, ci și să judece” - cu alte cuvinte, realismul critic a fost proclamat ca metodă de ghidare în literatură.
Colecția a început cu un eseu strălucit al lui Belinsky „Petersburg și Moscova”, urmat de alte eseuri care înfățișează viața săracilor din Sankt-Petersburg: „Porterul din Petersburg” al lui Lugansky, „Mășunarul de orgă din Petersburg” al lui Grigorovici, „Partea Petersburgului” a lui Grebenka, „Petersburgul” lui Nekrasov. Petersburg Corners”. Un an mai târziu, în 1846, Nekrasov a publicat Colecția Petersburg, aproape în sarcinile sale de Fiziologia Petersburgului. Deși locul principal în ea nu mai era ocupat de eseuri, ci de povestiri și poezii, orientarea generală și metoda creativă au rămas aceleași: era realismul critic, pătruns de un profund interes pentru problemele vieții publice.
Turgheniev a plasat în „Colecția Petersburg” lucrarea „Latifundiar”, care a fost definită de Belinsky drept „o schiță fiziologică a vieții proprietarului pământului”. Așa că Turgheniev a intrat în acel curent al literaturii române din anii 40, care a fost numit „școala naturală”.
De la „Latifundiarul”, scrisă în formă poetică, Turgheniev a trecut curând la ficțiune, la povești-eseuri din viața țărănească, crezând că acest gen era mai potrivit cu noile sale sarcini creative. Erau însemnările vânătorului.
Prima povestedin „Notele unui vânător” - „Khor și Kalinich” - a fost publicat în revista „Sovremennik” în 1847. Apoi, alte 20 de povestiri au apărut în aceeași revistă în cinci ani. În 1852, Notes of a Hunter a apărut ca o ediție separată; în această colecție, pe lângă cele 21 de povestiri publicate anterior, a mai fost adăugată una - „Doi moșieri”.
În anii '70, Turgheniev a publicat trei noi povestiri în reviste: „Sfârșitul lui Chertopkhanov”, „Locănirea” și „Puterile vii”. Au fost incluse în ediția din 1880 a Notelor vânătorului și de atunci au fost incluse în toate edițiile ulterioare, constând acum din 25 de povești.
Cum să explici rândul lui Turgheniev de la poezii și poezii, pe care le-a scris timp de 12 ani, la povești din viața populară?
Cercetătorii prerevoluționari ai operei lui Turgheniev, înclinați să explice istoria literaturii române prin influență occidentală, au încercat să găsească originile noilor teme și noilor genuri ale lui Turgheniev în mișcarea literară a țărilor străine. Așadar, profesorul Sumtsov a vorbit despre influența lui J. Sand, iar profesorul A.S. Gruzinsky a susținut că Turgheniev l-a urmat în mare măsură pe Auerbach, care a publicat primele cărți din Poveștile sale Schwarzwald în 1843, cu patru ani înainte de apariția primei povești din Însemnările vânătorului.
Alți cercetători au atribuit rolul principal în tranziția lui Turgheniev la reprezentarea vieții populare influenței lui Gogol și, în special, a lui Belinsky.
Nu există nicio dispută că Sufletele moarte ale lui Gogol, publicată în 1842, a fost un model pentru Turgheniev și l-a influențat, sporindu-i interesul pentru ficțiune și realismul critic. Este cu atât mai sigur că Belinsky a avut o influență extraordinară asupra lui Turgheniev.