Evacuarea persoanelor din clădiri și structuri

Pentru a proteja oamenii de factorii dăunători ai unui incendiu, este necesară evacuarea lor cât mai curând posibil.

Evacuarea persoanelor în caz de incendiu–acesta este o organizare forțată

procesul de deplasare a persoanelor dintr-o zonă în care există posibilitatea de expunere lafactori de incendiu periculoși, în exterior sau în altă zonă sigură.

Evacuarea este considerată și deplasarea neindependentă a persoanelor aparținând grupelor cu mobilitate redusă ale populației, efectuată cu ajutorul personalului de serviciu, personalului de pompieri etc.

Evacuarea se efectuează de-a lungul rutelor de evacuare până la ieșirile de evacuare, vezi Figura 4. Un indicator important al eficacității sale, conform GOST 12.1.004-91 „Siguranța la incendiu”, estetimpul de evacuare, în timpul căruia oamenii pot pleca incinta sau clădirea în general, înainte de declanșarea fazei critice a incendiului (apariția unor temperaturi critice, concentrații de oxigen, produse de ardere etc.). Timpul de evacuare este calculat ca suma intervalelor de timp la deplasarea pe secțiuni individuale ale traseului și este estimat ținând cont de:

- gradul de rezistență la foc al clădirii;

Pentru a asigura o evacuare în siguranță, clădirilor și spațiilor industriale sunt impuse o serie de cerințe, în conformitate cu DBN V.1.1.7-2002 „Siguranța la incendiu a clădirilor”. Un indicator standardizat important estedistanța maximă admisă de la cea mai îndepărtată meta de lucru până la cea mai apropiată ieșire din cameră. Aceasta distanta este determinata de:

- gradul de rezistență la foc al clădirii;

Numărul de ieșiri de urgență trebuie să fie de cel puțin două. Ele ar trebui să fie răspândite. Distanța minimă dintre cele mai îndepărtate ieșiri de urgență din locație este determinată de formulă

, (1)

undePeste perimetrul camerei, m.

În unele cazuri, este permisă asigurarea unei singure ieșiri de evacuare din incintă, de exemplu, atunci când nu stau mai mult de 50 de persoane în același timp, dacă distanța de la punctul cel mai îndepărtat al etajului până la ieșirea specificată nu este depăşesc 25 m. Înălţimea şi lăţimea căilor de evacuare se calculează conform documentaţiei de reglementare în conformitate cu scopul clădirii. Dar în același timp, înălțimea trebuie să fie de cel puțin 2 m, iar lățimea trebuie să fie de cel puțin 0,8 m. Nu trebuie să existe praguri mai mari de 0,05 m de-a lungul traseului de evacuare.Scările trebuie să fie dotate cu balustrade. Ușile trebuie să se deschidă spre exterior. Ieșirile de evacuare, căile de evacuare trebuie să fie marcate folosind semne de siguranță la incendiu în conformitate cu GOST 12.4.026-76 „SSBT. Culori de semnalizare și semne de siguranță”, vezi fig. 5.

Ieșirile sunt considerate evacuare dacă duc din incintă:

- primul etaj exterior direct sau prin coridor, casa scarii, vestibul;

- orice etaj cu excepția primului, care duce la casa scării. Totodată, scările trebuie să aibă acces spre exterior direct sau prin vestibul;

- pana la camera alaturata de la acelasi etaj, prevazuta cu iesirile de mai sus.

Fiecare unitate de producție trebuie să aibă un plan de evacuare cu indicarea detaliată a traseului, semne de siguranță la incendiu și persoane responsabile de situația incendiului, vezi fig. 6. Planul este necesar pentru un studiu prealabil aprofundat de către toți angajații unității de producție, care, dacă este cazul, va permite efectuarea evacuării în mod organizat și eficient.

A b

Figura 4 - Exemple de evacuare în caz de incendiu

A b c d e

a - extinctor; b - punct de sesizare incendiu; c - comenzile sistemuluieliminarea fumului și căldurii; g - locul deschiderii structurii; d - iesi aici.

Figura 5 - Semne de securitate la incendiu utilizate în timpul evacuării

Figura 6 - Plan de evacuare din clădirea administrativă a întreprinderii

Protecție împotriva trăsnetului

Protecția împotriva trăsnetului este un set de măsuri și mijloace care vizează protejarea obiectelor de trăsnet.

Statisticile arată că în medie există aproximativ 44.000 de furtuni pe zi pe tot globul. Pierderile doar din incendii și explozii cauzate de acest fenomen sunt colosale. Costul implementării măsurilor masive de protecție împotriva trăsnetului în ultimii 5 ani este de aproximativ 1,5 ori mai mic decât costul clădirilor și structurilor arse.

Principalul document de reglementare care definește măsurile și mijloacele necesare pentru obiectele de până la 150 m înălțime este RD 34.21.122-87 „Instrucțiune de instalare a paratrăsnetului pentru clădiri și structuri”. Conform acestui document, efectele fulgerelor asupra obiectelor sunt de obicei împărțite în două grupuri principale: primare și secundare.

Efectele primarecauzate de o lovitură directă de fulger sunt împărțite în:

- electric (șoc electric pentru oameni și animale);

- termică.O eliberare bruscă de căldură în zona curgerii curentului poate duce la aprindere;

- mecanice,care sunt cauzate de o undă de șoc capabilă să deformeze și să distrugă echipamentele tehnologice și structurile de susținere.

Efectele secundareapar ca:

- câmp electromagnetic intens (EMF)cauzat de sarcini în mișcare și curent variabil în timp. Acest lucru duce la apariția unor potențiale electrice ridicate pe structurile metalice, care pot afecta și oamenii și animalele;

- derivă către un obiect de înaltă tensiunede-a lungul cablurilor și comunicațiilor, dacă acestea se află în zona de răspândire a curentului.

Aceste impacturi ar trebui luate în considerare de la caz la caz atunci când se elaborează măsuri de protecție.

Paratrăsnetele sunt împărțite în autonome și instalate pe obiectul însuși.

Când folosiți un acoperiș metalic, acoperișul în sine este un paratrăsnet (vezi Fig. 7 c). Conductoarele de coborâre conectate la acesta trebuie să fie amplasate la cel puțin 25 m. Structurile din oțel ale clădirii (stâlpi, ferme, scăpări de incendiu etc.) conectate la electrodul de împământare trebuie folosite ca conductoare de coborâre.

La clădirile și structurile cu acoperiș nemetalic se poate folosi o plasă de protecție împotriva trăsnetului, realizată prin sudare din sârmă de oțel cu diametrul de cel puțin 6 mm cu dimensiunea celulei de cel mult 6 m și așezată pe acoperiș de sus sau dedesubt sub hidroizolație (vezi Fig. 7 d).

A b

V r

Figura 7 - Dispozitive de protecție împotriva trăsnetului pentru clădiri

Dacă protecția împotriva trăsnetului se realizează prin instalarea directă a paratrăsnetului cu tije sau cabluri la instalație, atunci trebuie să existe cel puțin doi conductori de coborâre de la fiecare tijă sau suport de cablu.

Proiectele standard (standardizate) ale fundațiilor din beton armat trebuie utilizate ca electrod de împământare, în conformitate cu RD 34.21.122-87. Dacă fundația existentă a clădirii nu îndeplinește aceste cerințe, se realizează un electrod de împământare artificial.

Dimensiunile structurale și geometrice ale diferitelor dispozitive de protecție împotriva trăsnetului și zonele lor de protecție se calculează conform metodei din RD 34.21.122-87,, ținând cont de durata medie anuală a furtunilor pentru o zonă dată.

---