Cum evităm relațiile, contactul apropiat
Astăzi va avea loc o conversație dificilă: Cum evităm relațiile, contactul apropiat.
Cu toții visăm la dragoste, la relații apropiate, la intimitate.
Dar suntem gata să acceptăm toate acestea? Ești gata să te deschizi și să intri într-o relație cu adevărat intima?
Din pacate, nu.
Această problemă îi afectează pe mulți: nu există intimitate reală, nici contact, nici relație de încredere.
Ne străduim atât de mult pentru asta și noi înșine „scăpăm” din relație.
Intimitatea, iubirea este capacitatea de a avea încredere, de a împărtăși ceva important și intim, de a te deschide, de a-l recunoaște pe altul fără dorința de a-l schimba... Acesta este ceea ce face relațiile cordiale și intime, iar legătura ta este cu adevărat puternică.
Proximitatea este înfricoșătoare. Și evităm relațiile. Le ocolim.
Relațiile apropiate și intime sunt în mod inerent riscante, pentru că ne deschidem față de un străin, iar dacă acesta nu acceptă, dacă nu există coincidență și o să doară? Ne este foarte frică să nu fim respinși, răniți, ne este teamă că vom fi jigniți.
Iar femeile de multe ori nu înțeleg sau își dau seama că nu sunt într-o relație. Se pare că există o familie, o viață, un spațiu comun de locuit și chiar sex, dar nu există o relație și o legătură reală, nici un sentiment.
Cum evităm, „evităm” relațiile?
O poți face fizic:
Rareori să fii acasă: călătorii de afaceri, cursuri, seminarii, traininguri.
Ai o mulțime de hobby-uri.
Ai mult de lucru. Adică să te ocupi atât de mult încât să nu mai rămână timp sau energie pentru relații.
Mergi adesea la părinți, fugi de acasă, din familie.
Angajează-te și fii foarte cufundat în copii. Nu este greu să iubești copiii și nici nu e înfricoșător.
Te poți distanța mai subtil.
De exemplu, găsiți probleme înrelații, neajunsuri în partener pentru a „ieși” din relație. Veniți cu probleme pentru a vă explica, în primul rând, de ce nu există un contact apropiat.
De exemplu, el câștigă puțin, fiul „mamei”, este mereu ocupat la serviciu, m-am îndrăgostit de el, nu mai este la fel de bun ca atunci când ne-am cunoscut...
„Am ajuns la concluzia că este convenabil pentru mine ca soțul meu să joace jocuri pe calculator tot timpul, nu este nevoie să interacționez cu o persoană, să trăiesc o viață cu ea, să depășesc dificultățile”
Ni se pare că suntem dezamăgiți de un partener, dar de fapt suntem dezamăgiți de o relație în care în realitate nu există decât o viață comună și probleme. Dar nu te învinovăți! Da, și multora nu le trece prin cap că femeia însăși nu este pregătită pentru intimitate, iar partenerul este de vină.
Poți lua poziția de „mami” într-o relație: am grijă, șterg, a mea, hrănesc pe toată lumea. Se pare că totul este în regulă. Dar apropierea și intimitatea nu sunt posibile nici cu mama. „Mami” este întotdeauna puțin mai sus, iar aceasta este distanța ei.
Acestea sunt doar câteva dintre modalitățile pe care le folosim pentru a ieși pe furiș din relații. Fii atent, cred că va apărea altceva.
Motive pentru care evităm relațiile apropiate:
Există mai multe motive, le voi enumera pe cele principale:
Primul este în motivația prin care ne creăm o familie. Orice femeie visează să aibă o familie și, la un moment dat, noi, femeile, punem însăși ideea de familie pe primul loc, iar bărbatul devine doar un mijloc prin care atingem acest obiectiv.
Ne gândim la casă, la copii, la modul în care vom conduce gospodăria, vom obține statutul, dar uităm să ne gândim la relațiile cu un bărbat.
O elevă a Școlii de Femei mi-a scris câteva cuvinte geniale. Cred că 90% dintre femei se căsătoresc din acest motiv, nici măcarrealizând asta:
„Dacă te uiți la viața noastră împreună, ai crede că singurul lucru de care aveam nevoie era o nuntă și o locuință separată de mama mea.”
Planurile noastre nu au inclus construirea de relații cu un străin adult și cu atât mai mult pentru a depăși orice dificultăți. Nu erau destinate deloc.
O femeie nu vrea decât să IEA din relație, iar partenerul, la rândul său, are și el propriile așteptări. Există frustrare și distanță.
Al doilea motiv este frica de durere. Suntem inchisi ca sa nu mai doara. Facem tot posibilul să evităm durerea, fără să ne dăm seama că durerea trăiește deja în noi. Un partener nu este capabil să ne rănească, el poate doar să ne atingă vechile răni. Evitând durerea, refuzăm iubirea.
Într-o relație apropiată, toate problemele noastre sunt expuse, partenerul este oglinda noastră și nu vrem să ne uităm în această oglindă. Și apoi ne spunem: „Nu am nevoie de nimeni, sau am ales omul greșit”.
Ne este frică să ne expunem sentimentele, pentru că cineva ne va vedea inferioritatea, încălcarea, rănirea. Și dacă vede, își va pierde interesul și respectul, așa că e mai bine să nu-l lași să intre, să rămână singur și să aștepte.
Dacă în trecut (în copilărie) existau „afaceri neterminate”, atunci trebuie să rămâneți liber, nu legat, ceea ce se numește lumină. Acesta este și, în mod ciudat, unul dintre motivele importante.
Visăm la partenerul perfect (dar în realitate, părintele perfect). Și ne gândim: - Ce se întâmplă dacă acest om nu este chiar perfect, dar dacă există mai bun? Și lăsăm ușile deschise pentru a pleca fără durere în căutarea unui nou partener. Sufletul tău este inițial în altă parte și nu cu un partener. De aceea te simți singur, nu pentru că partenerul tău face ceva greșit.
În relații apropiatese adaptează, se consultă, își expun dorințele, nevoile. Este supărător, inconfortabil, uneori dureros. Este mai bine să ai distanță și să-ți satisfaci singur nevoile, deci este mai fiabil.
În relațiile apropiate, trebuie să vezi semnificația unui partener, iar dacă o femeie nu își satisface ea însăși această nevoie, atunci încearcă să se arate, să-i demonstreze partenerului că este cea mai bună, că poate fi iubită, nu are timp să se apropie.
Ne este frică de responsabilitate. Ne este convenabil să menținem o poziție infantilă: „relația nu a funcționat”. Nu s-au dezvoltat singuri sau din cauza unui partener. Și atunci este foarte ușor să-ți retragi obligațiile. Nu va trebui să te întorci la tine și să-ți înfrunți eșecul în această chestiune.
„Simt că, ca femeie, nu pot construi relații. Gândurile vin: doar pleacă și nu te chinui pe tine sau pe altă persoană.
Și ultimul motiv este că pur și simplu nu avem experiență și nici cunoștințe. Știm să cerem, să controlăm, să refuzăm, să ne enervăm, să fim dezamăgiți, să învinovățim, dar nu știm cum să ne apropiem.
Nimic din toate acestea nu este vina noastră, a fost pentru că nu ne-am dat seama.
Trebuie să te cunoști pe tine însuți, cu iluziile, atitudinile și fricile tale eronate.
De asemenea, trebuie să fii conștient de motivele pentru care eviți intimitatea.
Întrebați-vă: îmi este ușor să mă apropii, să mă deschid, mă simt confortabil în relații sau vreau să „fug” de ele?
Dacă da, de ce îmi este frică? De ce încerc să mă protejez? Ce mai astept?
Simțiți câte întrebări apar, cât ADEVĂR poate fi dezvăluit! Și în general merită luat în considerare: Ce înseamnă o relație pentru tine?
Ce asteptari de la ei? Și ce ești dispus să împărtășești? De ce ai ales acest partener? Și nu vă fie teamă de răspunsuri adevărate, permiteți-vă imperfecțiunea.
Nu-ți fie teamă să recunoști pentru tine că nu ai ales deloc un partener, ci altceva.
Am vrut să justific așteptările rudelor mele, se așteptau la căsătorie de la mine; Am vrut să fiu iubit; Am avut nevoie de statutul de femeie căsătorită. Și acesta nu este un motiv pentru a căuta un nou partener, ci un motiv pentru a apela la cel care este deja în apropiere și a lua calea spre apropiere.
Vedeți-l, recunoașteți-l, auziți-l și alegeți din alt motiv. Și atunci se va naște iubirea în inima ta, reală, care nu va putea să te rănească și să te trădeze. Pentru că ea va fi alegerea ta, bazată nu pe instincte, ci pe sentimentele tale. Și această iubire nu este ceva din afară, este din interior și numai tu controlezi acest proces.