Competitive Equilibrium - The Big Encyclopedia of Oil and Gas, articol, pagina 3
echilibru competitiv
Astfel, am arătat că în condiții de echilibru competitiv general, adică echilibru pe toate piețele în condiții de concurență perfectă, eficiența în schimb, eficiența în producție și eficiența în structura producției sunt satisfăcute. [31]
Teoremele de bază ale economiei bunăstării demonstrează că, în anumite condiții, un echilibru competitiv este Pareto optim și că orice alocare Pareto optimă a resurselor poate fi realizată într-o economie competitivă cu un anumit set de prețuri și alocarea resurselor proprietarilor. [32]
Pe curba contractului de producție, care este curba eficienței, poziția de echilibru competitiv este determinată de cererea consumatorului. Având în vedere curba contractelor de producție (Fig. 10.8), se poate construi o curbă a posibilităților de producție. Ea arată cantitatea maximă posibilă de producție a unui bun pentru un volum dat de producție al altuia și o cantitate fixă de muncă și capital. Toate punctele de pe curba posibilităților de producție și curba contractelor de producție reflectă nivelul de eficiență de producție a bunului Xi al bunului Y. Curba posibilităților de producție și eficiența producției sunt prezentate în fig. 10.9. Unele principii ale analizei sale au fost deja discutate mai sus (vezi cap. [33]
Aparent, principala realizare a acestei școli este modelul de echilibru competitiv dezvoltat de Walras.]
Manualele de economie matematică dovedesc că, având în vedere propuneri foarte generale, concurența totalăechilibrul este, de asemenea, o stare Pareto-optimă. [35]
Putem vedea din punctul C din fig. 15.6 că distribuția într-un echilibru competitiv este eficientă. Punctul C trebuie să fie tangent la cele două curbe de indiferență. [36]
A doua teoremă a economiei bunăstării afirmă că orice stare Pareto-eficientă poate fi realizată în condiții de echilibru competitiv general și o redistribuire nedistorsionantă a bunurilor. [38]
În capitolul 17 s-a arătat că, în conformitate cu teoria productivității marginale, starea de echilibru competitiv pe termen lung se caracterizează prin faptul că întregul produs este distribuit fără rest între proprietarii celor trei factori de producție și profitul net antreprenorial este zero. Existența profitului net pentru unele entități economice contrazice însăși esența abordării echilibrului. Cu toate acestea, o astfel de dispariție teoretică a profitului contrazice în mod evident realitățile unei economii de piață în care antreprenoriatul și profitul ca motiv principal joacă un rol crucial. [39]
Echilibru, Model de echilibru, Metoda echilibrului, Sistemul de ecuații Walras, Echilibru monetar, Echilibru competitiv, Echilibru multi-piață, Bâjbâiat, Echilibru pe piață. [40]
Dacă concurenți aproape identici folosesc aceleași metode și metode de lucru, echilibrul lor competitiv este instabil. Echilibrul competitiv va fi rupt dacă una dintre firme scade prețurile pentru a scăpa de excedentele de producție. Astfel de industrii sunt caracterizate de războaie frecvente ale prețurilor. [41]
Teoriile obiective explică originea profitului prin unele cauze externe, într-un fel sau altul legate de încălcări ale echilibrului competitiv. [42]
Ipoteza influenței slabe în acest cazse numește condițiile concurenței perfecte, iar situația de echilibru corespunzătoare se numește echilibru competitiv. Odată cu scăderea numărului de vânzători sau cumpărători, influența acestora asupra prețului resursei crește. O creștere a influenței asupra prețului unei resurse poate apărea fără o scădere reală a numărului de vânzători și cumpărători. Într-adevăr, dacă mai mulți vânzători (sau cumpărători) s-au unit într-o coaliție, atunci aceștia acționează ca un singur vânzător (cumpărător) atunci când formează estimări ale funcțiilor de ofertă (cerere), care, din punctul de vedere al influenței prețului, este echivalent cu o scădere a numărului lor. Să presupunem, de exemplu, că unii set Q d I de vânzători au organizat o coaliție. Să notăm cu UQ suma totală a resursei pe care o vând. Să presupunem în continuare că distribuirea acestei sume între membrii coaliției are loc în așa fel încât costurile totale ale coaliției să fie minime. [43]
În schimb, concluzia de mai sus se bazează pe ipotezele care sunt valabile pentru firmele aflate în echilibru competitiv pe termen lung pe piețele de produse și de factori. Dacă aceasta este starea tuturor piețelor dintr-o țară, atunci se poate ajunge la concluzia despre epuizarea venitului național fără a se presupune omogenitatea liniară a funcției de producție. [44]
În schimb, concluzia de mai sus se bazează pe ipotezele care sunt valabile pentru firmele aflate în echilibru competitiv pe termen lung pe piețele de produse și de factori. Dacă aceasta este starea tuturor piețelor din țară, atunci se poate ajunge la concluzia despre epuizarea venitului național fără a se presupune omogenitatea liniară a funcției de producție. [45]