Clonare umană
Din punct de vedere biologic, clonarea este crearea unei copiigeneticeidentice a unui individ biologic, celulă sau țesut. În definiția de mai sus, o atenție deosebită trebuie acordată cuvântului „genetic”: o copie nu este complet identică, fie și numai pentru că formarea unui individ este foarte influențată de factorii de mediu. Din punct de vedere tehnic, următoarea schemă de clonare este cea mai comună. Nucleul oului este îndepărtat din ou. În schimb, un nucleu obținut de la individul donat este introdus în celulă. Celula rezultată poate fi apoi transplantată în uter, unde, dacă totul merge bine, se va dezvolta într-un organism cu drepturi depline, identic genetic cu donatorul de nucleu.
Conform metodei descrise, celebra oaie Dolly a fost creată în 1996. În 2001, compania americană Advanced Cell Technologies a reușit să crească un embrion uman prin clonare. Dezvoltarea sa a atins stadiul de șase celule. De atunci, disputele cu privire la posibilitatea și oportunitatea clonării umane nu au încetat. Din punct de vedere etic, problema este departe de a fi simplă. În prezent, clonarea reproductivă umană, adică clonarea în scopul reproducerii determină o evaluare negativă fără ambiguitate. Este interzis legal în cincizeci de țări, inclusiv în România (legea „Cu privire la interdicția temporară a clonării umane”), iar Declarația ONU privind clonarea umană din 2005 prevede că astfel de metode sunt inadmisibile. În ceea ce privește clonarea pentru cercetare, și în viitor, eventual în scop terapeutic, situația cu el rămâne incertă. ONU nu interzice direct astfel de experimente, dar nici nu permite.
În clonarea terapeutică, dezvoltarea embrionului este oprită într-un stadiu incipient șicelulele rezultate sunt folosite pentru cercetare științifică sau pentru tratarea bolilor. De ce sunt aceste celule atât de valoroase pentru știință și pentru practica clinică? În studii, liniile celulare cu un anumit genotip pot fi utilizate pentru a studia mecanismele de dezvoltare a unui număr de boli cu un mecanism ereditar. De exemplu, prin transplantarea unui nucleu dintr-o celulă a unui pacient care suferă de boala Alzheimer într-un ou, se poate obține o linie celulară pentru experimente care vizează dezvăluirea patogenezei și dezvoltarea metodelor de tratare a bolii. Desigur, o astfel de muncă nu va fi pur teoretică, ci și aplicată în natură, ceea ce va face posibilă dezvoltarea mai rapidă a unor noi metode de terapie.
În medicina practică, celulele obținute prin clonare au și multe nișe. Interesul viu pentru acest tip de celule se datorează, în primul rând, faptului că sunt celule stem și, fiind nediferențiate, se pot transforma potențial în orice țesut. În al doilea rând, ca rezultat al clonării, este posibil să se obțină celule care sunt identice ca genotip cu celulele pacientului. Transplantul lor nu va duce la incompatibilitate și nu va necesita utilizarea de medicamente imunosupresoare care au o mulțime de efecte secundare.
În prezent, celulele stem încearcă să fie folosite pentru a trata o serie de boli în care celulele proprii ale pacientului mor. Printre acestea se numără leziunile degenerative ale creierului și ale măduvei spinării, cardioscleroza postinfarct și leziunile musculare. De exemplu, medicina modernă este practic neputincioasă în pierderea funcției măduvei spinării din cauza leziunilor. Există măsuri pentru a minimiza numărul de celule moarte, există măsuri pentru a accelera reabilitarea, dar nu există modalități de a reface zonele afectate ale măduvei spinării. Este posibil ca, cu ajutorul celulelor stem, această problemă să fie rezolvată în cele din urmă:celulele transplantate se diferențiază în neuroni și înlocuiesc părțile moarte ale măduvei spinării.
Cu toate acestea, această perspectivă atractivă este mai degrabă teoretică: nu este ușor să obțineți celule care se pot diferenția în orice țesut pentru a se dezvolta în țesutul potrivit la locul potrivit. În experimente, celulele stem embrionare, atunci când sunt introduse în organism, încep să se dividă necontrolat, formând tumori teratom. Poate că această problemă va fi rezolvată în viitor, dar până acum atitudinea față de celulele stem embrionare este mai mult decât restrânsă.
Scepticismul față de celulele stem embrionare este întărit de faptul că acestea au concurenți demni - celule stem obținute de la adulți (cel mai adesea din măduva osoasă). Sunt utilizate cu succes în tratamentul cancerelor de sânge și au avantaje față de celulele embrionare: sunt mai sigure și nu provoacă controverse etice. Dezavantajul celulelor stem obținute de la un adult este marea lor diferențiere - este posibil să se obțină nu toate țesuturile. Și totuși, în prezent, celulele obținute dintr-un organism adult par a fi mai promițătoare, în plus, producția lor nu provoacă controverse etice.
Aici ajungem la un alt aspect semnificativ al clonării terapeutice – etic. În ciuda faptului că celulele sunt obținute din embrioni care se află în stadiile incipiente de dezvoltare, nu mai departe de blastocist, există controverse cu privire la faptul dacă această acumulare de celule nu este o ființă umană cu drept la viață. O altă problemă constă în procesul de obținere a ouălor: acestea pot fi obținute doar de la femei, creația in vitro nu a fost încă dezvoltată. Înainte de donare, este necesar să stimulați sistemul reproducător al unei femei cu doze mari de hormoni,ceea ce dăunează sănătății ei. Din acest motiv, etica unei astfel de donații, chiar dacă este bine plătită, este îndoielnică. Multe femei, în special din țările în curs de dezvoltare, vor opta pentru donarea de ovule în detrimentul sănătății lor - dar este corect să le încurajăm să facă acest lucru? Până acum, ovulele sunt folosite pentru clonare, care au rămas inutile în timpul fertilizării in vitro.
Astfel, problema clonării umane este controversată. Pe de o parte, clonarea este potențial foarte atractivă atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere practic. Pe de altă parte, în timp ce argumentele despre beneficiile sale pentru umanitate sunt mai teoretice. În al treilea rând, singura modalitate de a ști dacă clonarea umană va justifica speranțele puse în ea este continuarea cercetărilor în acest domeniu. Să sperăm că decizia luată de legislatorii australieni va contribui nu la umflarea scandalurilor în jurul biotehnologiei, ci la apariția de noi lucrări științifice și clinice informative.