Blogul vrăjitorului - Sufer

care
Sunt oameni care nu-și doresc deloc iubire și, dacă se gândesc la asta, atunci în ultimul rând, deoarece sunt multe alte lucruri pe care le doresc. Și acest lucru nu îi caracterizează din nicio parte, ci pur și simplu, dintr-un motiv oarecare, sunt cine sunt și nu își doresc deloc dragoste în viața lor.

Nici măcar nu înțeleg ce este iubirea, nu, dimpotrivă, pot cunoaște și înțelege perfect totul, dar numai că nu vor iubire și atât. Astfel de oameni își construiesc relațiile cu ceilalți în conformitate cu principii ușor diferite, principalul dintre acestea fiind „fiți răbdători - îndrăgostiți-vă”. Au multe motive pentru asta și nu este deloc necesar să le luăm în considerare pe toate, este suficient să ne uităm la unele.

Principalul lucru este să înțelegem că printre noi sunt cei care nu au nevoie deloc de dragoste și care sunt gata să trăiască conform principiului „răbdă - îndrăgostește-te”. Dar... te vei îndrăgosti? Aceasta este întrebarea. Fără îndoială că va rezista, suntem foarte răbdători și avem conștiință. Dar există îndoieli cu privire la îndrăgostirea. Să discutăm cum exact o persoană ajunge la un principiu atât de monstruos.

Un adult, o persoană cu un caracter consacrat, privește lumea nu prin ochelari de culoare trandafir, ci tocmai pe baza propriei experiențe de viață. Timpul copilăriei, când doritul este prezentat ca real, trece, iar realitatea apare în fața unei persoane cu toată urâțenia ei.

Asta nu înseamnă deloc că o persoană își pierde inima și încetează să mai spere la ceva, nu. Acum vorbesc exclusiv despre oameni puternici, care nu au fost zdrobiți de eșecuri, ci dimpotrivă, temperați, vorbesc despre oameni persistenti și care au realizat multe în viață. Și printre așa și așa oameni sunt tocmai cei care nu vor nicio iubire și nu vor nicio iubire.

Viața noastră este uneori așase dovedește că suntem forțați să trăim cu oameni nu din dragoste, ci din motive complet diferite. „A îndura - a te îndrăgosti” nu este o chemare a vreunui trecut îndepărtat, ci această zicală, care nu și-a pierdut actualitatea astăzi. Aici este așa-numita „dragoste adevărată” și numele ei – „rezistă – îndrăgostește-te”.

Vorbim atât de mult despre dragostea adevărată, dar totul se rezumă la răbdare banală, nu înțeleg adevărul în numele a ce. Oamenii învață să fie buni unii cu alții, să aibă grijă unii de alții, să-și îndeplinească îndatoririle conjugale, să-și îndeplinească îndatoririle de părinte. Conștiința noastră ne ajută în diverse situații de viață în toate sensurile să rămânem ființe umane. Rămânem credincioși unei persoane, nu iubim o persoană. Viața noastră se transformă într-o singură răbdare continuă. Oamenii sunt forțați (indiferent din ce motive) să trăiască unul cu celălalt și să se tolereze. Și răbdarea se transformă în afecțiune.

O persoană devine ceva necesar pentru o altă persoană, deși nu tocmai convenabil, nu tocmai potrivit. Este ca pantofii care nu-ți plac, dar nu există alții și nu ai ce să ieși în stradă. Adevărat, este mai ușor cu cizme, poți să mergi la magazin și să cumperi altele. Nu poți cumpăra o persoană. Sau mai degrabă, nu așa, pentru că poți cumpăra o persoană. Mai bine să spun că nu poți cumpăra dragoste.

Dragostea, desigur, nu poate fi cumpărată, dar poți cumpăra cu ușurință o relație de genul „ai răbdare – îndrăgostește-te”.

Nu prea avem timp să găsim dragostea, să întemeiem o familie, să creștem copii. Vreo... douăzeci de ani, nu mai mult. Aici este realitatea. Și care este șansa ca de la optsprezece până la treizeci și opt de ani să-ți cunoști dragostea adevărată? Puţin. Practic, șansele sunt zero. O persoană poate cădea cu ușurință în disperare fără să se gândească de ce este practic egală cu zero? Și sunt egale cu zero pentru căcă nu se caută doar dragostea, ci și multe alte lucruri care sunt necesare pentru a crea o familie. Acum vorbim despre bunăstarea materială.

Bunăstarea materială este un concept foarte larg. Acest lucru nu este doar bani, este și o poziție în societate și tot ceea ce, în înțelegerea unei persoane, este foarte important să aibă pentru fericire. Iar realitatea devine astfel încât nu mai este vorba despre iubire, nu despre întâlnirea cu o persoană și să te îndrăgostești, ci despre a avea „tot ce este necesar pentru fericire”.

Ce este necesar pentru fericire, te întrebi? DESPRE! Societatea în care trăim a formulat de mult și pe deplin tot ceea ce este necesar pentru fericire. Și probabil că astăzi nu există o singură persoană care să nu spună exact de ce are nevoie pentru fericire, în timp ce aproape niciunul dintre acești oameni nu va spune ceea ce este necesar pentru iubire.

Ce este necesar pentru fericire ni s-a spus la școală și acasă. Părinții noștri ne-au explicat în detaliu de ce anume are nevoie o persoană pentru fericire. Apropo, vreau să observ că nu există nimeni care să știe mai bine decât părinții de ce anume are nevoie o persoană pentru fericire. Și ca rezultat – dragostea adevărată a numit: „Am îndurat – m-am îndrăgostit”.

Ne facem pantofi incomozi, dar necesari. Rămânem cinstiți și cumsecade, conștiința noastră este curată, pentru că nu înșelam pe nimeni și ne iubim copiii. Dar a-ți iubi copiii nu înseamnă a-ți găsi iubirea, nu este deloc iubire; grijă, afecțiune, bunătate, tandrețe, dar nu iubire.

Nu dragoste, pentru că noaptea, mamele singure plâng în pernă tocmai pentru motivul că nu au dragoste. Sunt copii, fără de care nu își pot imagina viața, dar nu există iubire. Pentru că copiii nu sunt dragoste. Copiii nu salvează de singurătate, de aceea copiii nu sunt iubire.

Principalul, principalul semn al iubirii este absența singurătății. ÎNiubire, o persoană, în primul rând, încetează să se simtă singură. Chiar și atunci când o persoană este forțată să fie singură, dintr-un motiv oarecare, dar iubește, nu se va simți singură.

De regulă, cei care au îndurat și s-au îndrăgostit vin cu scuze minunate pentru comportamentul lor. Nicăieri nu se aud atât de des argumente despre datorie ca de la cei care au îndurat și s-au îndrăgostit. Ei, cei care au îndurat, au îndurat, au îndurat și, în cele din urmă, după cum crede el, s-au îndrăgostit, susțin că nu totul în viață este atât de simplu și clar pe cât se spune. Potrivit lor, nu există altă iubire decât cea care se dobândește prin răbdare îndelungată.

Nefericiții (și sunt literalmente nefericiți, deși au îndurat și s-au îndrăgostit), nu au înțeles una, ci principalul lucru. Dragostea nu urmează calea răbdării. Răbdarea, în cel mai bun caz, poate duce la loialitate și fidelitate. De obicei, oamenii sunt forțați să îndure de Patria Mamă. Patria are nevoie de devotament. Dar nu numi devotament față de Patria Mamă iubire.

Nu trebuie să-ți trădezi dorința de iubire adevărată. La un moment dat în viața lor, acești oameni au renunțat la iubire în schimbul a ceea ce este „necesar pentru fericire”. Și acum nu este vorba despre ceea ce au considerat exact necesar pentru fericirea lor, ci despre faptul că au abandonat dragostea.

Rezultatul este îngrozitor. După cum se dovedește, în ciuda faptului că acești oameni au tot ceea ce este necesar pentru fericirea lor, ei încă nu au fericirea. Există de toate: există o familie, există copii, există un soț sau o soție (de care au îndurat și s-au îndrăgostit), există o poziție în societate și așa mai departe, dar nu există fericire, dar există angoasa si singuratatea care stoarce inima. O singurătate atât de teribilă pe care nici vinul, nici prietenii, nici prietenele, nici copiii nu o pot salva. Și în apropiere se află un odios sau odios, față de cine sau față de care, în cel mai bun caz, îți este milă și față de cine saucare este devotat, sau trădat, ca Patriei.

O persoană nu este Patria și nu are nevoie de devotament, ci de iubire. O persoană, într-un sens absolut, nu este un șef care are nevoie de devotamentul și loialitatea subordonatului său. Dar o persoană se poate transforma cu ușurință într-un subordonat, devine credincioasă și credincioasă, ca un câine, și îl poate numi „a îndurat - s-a îndrăgostit”.

A fi sincer nu înseamnă a fi fericit. Onestitatea este o condiție necesară pentru fericire, dar nu suficientă. Aceia dintre noi care am îndurat și ne-am îndrăgostit, care în același timp au rămas un om cinstit până la sfârșitul zilelor, nu putem, poate, decât să moară în pace, deoarece conștiința lor este curată. Dar nu mai mult.

Ca să spun adevărul, nu i-aș considera oameni cinstiți așa. Pentru că au acționat necinstit împotriva lor înșiși. S-au trădat de dragul cuiva sau a ceva, l-au păstrat pe acest cineva credincios toată viața și acum privesc lumea cu ochi nefericiți, reducând totul la o bunăstare materială primitivă.

Voi încerca să iau legătura cu tine din nou. Pentru fericire, este necesar să nu ai familie, nici soț și copii, nici o poziție în societate, nici respectarea normelor și regulilor general acceptate, ci... IUBIRE. Este foarte ușor să-l refuzi, este suficient să-ți dorești altceva, care, după cum crezi, este necesar pentru fericire. Și asta este, și uită imediat de găsirea iubirii tale. Te vei afla într-o situație în care vei fi sfâșiat de contradicții și contrarii.

Dragostea nu este compatibilă cu alte concepte. Este imposibil să-ți cauți dragostea și, în același timp, altceva care este necesar pentru fericire. Trebuie să te decizi și, sau cauți dragoste, sau cauți altceva care crezi că este necesar pentru fericire. Dar să știi că fără iubire tot nu vei avea nicio fericire, dar pe lângă aceasta va trebui să o faciîndură mult și mult timp, cu condiția, desigur, să fii o persoană cinstită, pentru că numai o persoană cinstită sau un animal, ca un câine sau o cămilă, este capabil să îndure mult și mult timp.

Vara asta am călărit o cămilă. Cămila este un animal minunat, amabil și devotat. Cămilele sunt atât de amuzante, fețele lor sunt atât de drăguțe și este imposibil să nu-ți pară rău pentru ele. Cămilele sunt atât de moi și atât de plăcute de mângâiat. Cămilele au ochi foarte frumoși și inteligenți. Sunt atât de amuzanți când vrei să scapi de ei. Mai întâi, ei se așează pe picioarele din față, apoi pe picioarele din spate, în timp ce se uită în ochi și par să întrebe: „Fac totul bine, fac totul bine, sunt bine?” Îmi plac cămilele, îmi plac foarte mult, pur și simplu pentru că au botnițe minunate, înfricoșătoare, dar drăguțe, sunt rezistente și muncitoare, dar... Dar noi nu suntem cămile.

Recomand să citiți mai multe:

Abonați-vă și primiți articole noi pe e-mailul dvs.: Link de abonament(Legătura vă va duce la serviciul FeedBurner, vă va introduce adresa de e-mail, apoi vă va verifica e-mailul, găsiți un e-mail de la FeedBurner și confirmați abonamentul)