Anticiparea crizei, ce spun statisticile economice mondiale
Fluxul de rapoarte că România a trecut de fundul crizei devine din ce în ce mai abundent. Chiar și cercetătorii de obicei pesimiști de la Școala Superioară de Economie s-au alăturat previziunilor pozitive. Banca României câștigă din ce în ce mai multe victorii asupra inflației, rubla este stabilă, prețurile petrolului par să reușească să se afle peste 50 de dolari pe baril. Și chiar dacă rămân semi-fictive, acordurile de privatizare pot închide până la o treime din deficitul bugetar din acest an. Nu trebuie să excludem însă surprizele neplăcute, care, după cum ne învață liderii noștri, ne vin exclusiv din străinătate.
A sosit timpul
Să încercăm să ne abatem o vreme de la problemele românești și să ne uităm la starea economiei globale, din care vom rămâne parte, în ciuda tuturor eforturilor de „substituție a importurilor” și „autarkizare” economică. Chiar fiind un optimist incorigibil, este greu de spus că totul în lume este atât de bun încât nimic nu ne amenință.
Trebuie amintit că economia mondială este supusă fluctuațiilor ciclice care apar cu o frecvență destul de clară. Acum lumea se confruntă cu al șaptelea an de creștere economică durabilă (rata medie de creștere a produsului brut global în 2010-2015 a fost de 2,9% pe an, PIB-ul SUA - 2,1%, PIB-ul UE - 1,3%). Orice susține această creștere, ea nu va dura pentru totdeauna: în 1980 și 1982, 1991, 2001 și 2008-2009 s-au observat încetiniri serioase ale economiei americane (în timp ce în 2001 a existat încă creștere, în timp ce în alte cazuri a existat o recesiune). Judecând după frecvență, o nouă scădere bruscă ar trebui să aibă loc între 2016 și 2019, adică destul de curând. Și deși economia SUA nu a avut de suferit foarte mult (în 2009, cea mai mare scădere din decenii a fost de 3,5%), bursele au scăzut cu 40-55%, iar prețurile mărfurilor s-au schimbat și mai mult.mai puternic. O repetare a așa ceva în 2017-2018 va provoca aproape sigur pagube ireparabile economiei românești. Și ceea ce este deosebit de neplăcut, sunt tot mai multe semne în lume că criza nu este departe.
Legături absurde
Materie prime ieftine
În al treilea rând, prețurile la petrol, metale și majoritatea celorlalte tipuri de materii prime continuă să scadă în industriile primare. Indicele prețurilor mărfurilor, calculat de FMI, sa dublat de la jumătatea lui 2014 până în primăvara lui 2016 și se află acum la nivelurile medii din 2005. Între timp, peste 2,5 trilioane de dolari au fost investite la nivel mondial în producția de mărfuri în ultimii zece ani și nu toate investițiile au dat roade. Prin urmare, menținerea unei astfel de stări pe piețele de mărfuri (și nu este de unde să ne așteptăm la schimbări de acolo, deoarece ritmul de dezvoltare a economiei chineze nu indică o tendință ascendentă) poate fi plină de falimentul a zeci de companii ( și chiar țări - doar uitați-vă la Venezuela și Angola), care, fără îndoială, vor provoca o vânzare pe bursele. Având în vedere că producția de materii prime (și în special petrol și gaze) astăzi este concentrată în companii care sunt mai mult sau mai puțin sub controlul statului, criza de pe piața de mărfuri pentru țările în curs de dezvoltare va căpăta aproape sigur un caracter politic, care nu va adaugă stabilitate şi stimulente economiei globale.creştere.
Progresează oboseala
Deschide România
Alte tendințe pot fi evaluate, arătând că o altă criză ciclică gravă este aproape inevitabilă până la sfârșitul deceniului, dar chiar și cele menționate mai sus sunt motive de îngrijorare. La urma urmei, dacă evaluăm comportamentul economiei românești în ultimii 20 de ani, vom vedea că a reacționat extrem de dureros la ceea ce se întâmplă înperturbare la scară globală. În 1997, indicii bursieri români s-au prăbușit în urma celor asiatici și nu și-au revenit niciodată până la default din 1998, care a fost în mare parte generat de cauze interne. În 2008-2009, criza care a început în Statele Unite și s-a extins în majoritatea țărilor dezvoltate a dus la faptul că economia românească a eșuat mai mult decât oricare dintre țările G20, în timp ce criza din 2014-2016, generată mai mult de factori privați, este încă mult mai blând decât precedentul. Toate acestea mărturisesc faptul că România a fost și rămâne neprotejată în fața fenomenelor de criză aduse din exterior și, de aceea, trebuie să trateze cu o atenție excepțională orice dovadă a unei agravări nu doar interne, ci și externe.