Analiza folosirii patului

Indicatorii de utilizare a fondului de pat sunt împărțiți îneconomicișicost. Indicatorii economici includ:

Costul părții active a OPF

Echipamentulal spitalului (frec.)

spital=

Numărul mediu anual de paturi

Coeficientul de utilizare rațională a paturilor:

Kr = = ,

unde Uf este ocuparea efectivă a patului;

Af - durata medie reală de spitalizare;

Un este ocuparea patului normativ;

An este durata medie normativă de spitalizare;

Din - rulajul efectiv al patului;

On – rulaj normativ al patului.

Coeficientul de utilizare țintită a fondului de pat:

Kc = ,

unde Uts este ocuparea țintă a fondului de pat în timpul spitalizării pacienților internați (zile pe an);

Uf - ocuparea efectivă a fondului de pat.

Indicatorul Uc este determinat de un expert și exprimă valabilitatea spitalizării pacienților, i.e. utilizarea fondului de pat în scopul propus.

Coeficientul (procentul) al eficienței utilizării fondului de pat:

K (%)e \u003d Kp x Kts (x 100%).

Utilizare Numărul de zile de pat petrecute

internarea pacienţilor în spital

abilități = x 100

spital Numărul planificat de zile de pat

În același timp, numărul planificat de zile de pat este determinat de produsul dintre numărul de paturi (media anuală) și numărul de zile de funcționare a patului pe parcursul anului (care, conform standardului, este de 340 de zile pentru majoritatea paturi specializate în spitalele orăşeneşti).

În cazul optim, indicatorul este de 100%. Dacă este mai mică de 100%, spitalul este subutilizat, dacă este mai mare de 100%, este supraîncărcat (adică apar paturi neplanificate).

Durata medie Numărzile petrecute de pacienti

munca la pat pe an = Numărul mediu anual de paturi

Dacă spitalul funcționează conform planului, această cifră este de 340 de zile, respectiv; dacă este mai mult sau mai puțin de 340 de zile, spitalul este supra- sau subîncărcat.

Principalele motive pentru neîndeplinirea planului pot fi: internarea insuficientă a pacienților (ceea ce necesită o reducere a numărului de paturi, reprofilarea acestora), oprirea neplanificată a paturilor (datorită necesității urgente de reparații etc.) .

Indicatorul se modifică sincron cu cel precedent.

Durata medie Numărul de zile de pat petrecute de către pacienți

şederea pacientului =

la pat Numărul mediu de pacienţi trataţi în spital

Numărul de persoane tratate într-un spital este definit ca jumătate din suma celor internați și a celor plecați în cursul anului, i.e.

numărul de internați + numărul de externați + numărul de decese

Acest indicator este calculat atât pentru spital în ansamblu, cât și pentru diferite secții, forme nosologice și depinde de următorii factori principali: profilul paturilor, natura și severitatea bolii de bază, prezența complicațiilor și comorbidităților, vârsta pacienții, natura spitalizării și starea la internare, calitatea și organizarea procesului de tratament și diagnostic (începerea în timp util și adecvarea măsurilor terapeutice și diagnostice, intensitatea tratamentului, utilizarea noilor tehnologii, tratament activ în weekend și sărbători , etc.).

Este de mare importanță să studiezi indicatorul în dinamică și să-l compari în departamente cu un singur profil.

Numărul de persoane tratate în spital

Rotuirea patului=

Numărul mediu anual de paturi

Indicatorul este invers legat de cel precedent și este determinat de influența acestuiafactori.

365 - medie anuală reală

Timpul de oprire a patului =

Cifra medie de paturi

Eu \u003d Sskf x (1 - Ke),

unde Ey este valoarea prejudiciului economic,

Ke este coeficientul de eficienta in utilizarea fondului de pat.

Indicatorii de valoare includ:

Costul de întreținereValoarea cheltuielilor spitalicești (RUB)

un pat pe an= Numărul mediu anual de paturi

Costul unuiaSuma cheltuielilor spitalicești (ruble)

zile de pat =

Numărul real de zile de pat petrecute

Costul păstrării unui pacient =Costul unei zile de pat (frec) x Durata medie a șederii unui pacient într-un pat

Analizând semnificația acestor indicatori, trebuie reținut următoarele. În prezent, principalele probleme ale raționalizării utilizării fondului de pat sunt:

1. Utilizarea sa insuficientă (atunci când spitalul în ansamblu sau secții individuale, profilurile funcționează cu subîncărcare). De menționat că costul întreținerii unui pat neocupat este de 70-75% din costul întreținerii unui pat ocupat, deoarece majoritatea cheltuielilor (cu excepția costului alimentelor și medicamentelor) sunt economisite. În aceste condiții este necesară fie reprofilarea fondului de pat, fie reducerea acestuia.

2. Durata medie de ședere a pacienților în spital rămâne destul de mare (mai ales în comparație cu țările occidentale). Reducerea acestui indicator este posibilă datorită următorilor factori:

- îmbunătățirea activității etapei prespitalicești (examinarea maximă a pacienților, caracterul preponderent planificat al internării, organizarea de spitale de zi, spitale la domiciliu, centre de chirurgie ambulatorie, dezvoltarea serviciilor de reabilitare);

– reprofilarea spitalelor culuând în considerare diferențierea în funcție de gradul de intensitate a îngrijirii și tratamentului;

– reducerea pierderilor de timp neproductive în spital (planificare clară și implementare a tuturor tipurilor de examinări și consultații, ceea ce este posibil în mod optim în condițiile informatizării spitalului; lipsa dublării examinărilor; organizarea serviciilor suport în weekend și sărbători; ; introducerea unui mecanism de stimulente financiare pentru personalul medical pentru reducerea duratei tratamentului, menținând în același timp calitatea înaltă a acestuia).

De asemenea, trebuie reținute următoarele circumstanțe. Odată cu intensificarea utilizării fondului de pat (adică cu o creștere a gradului mediu anual de ocupare a patului), costul unui pat crește (datorită costurilor suplimentare pentru alimente și medicamente pentru pacient) și costul de o zi de pat (și tratamentul unui pacient) scade (deoarece aceste elemente de cheltuieli ocupă o mică parte în structura lor generală); cu o scădere a indicatorului, dinamica este inversă.

Factori precum:

- capacitatea spitalului (sunt mai mari în spitalele cu capacitate redusă, unde se tratează un număr mic de pacienți, iar cheltuielile casnice sunt mari; scad odată cu numărul de paturi de 300-400; și cresc din nou în spitalele mari, unde sunt concentrate echipamente scumpe și lucrează cei mai înalt calificați specialiști);

- profilul paturilor (la departamentele de specialitate, indicatorii de cost sunt mai mari);

- organizarea muncii (în special, organizarea utilizării economice a diverselor resurse, raționalizarea costurilor - achiziționarea de prețuri și calitate optime a alimentelor, medicamentelor etc.).

---