30 de zicători ale sfinților părinți pentru cei care se pregătesc de spovedanie, UNIAN
„Dar Eu Ți-am dezvăluit păcatul meu și nu mi-am ascuns nelegiuirea; am zis: „Îmi mărturisesc fărădelegile Domnului” și Tu ai luat de la mine vina păcatului meu.” (Ps. 31:5).
Săptămâna Mare - ultimele zile înainte de Paști - calea suferinței, moartea Mântuitorului pe cruce și Învierea sa. Timpul postului, care este dat unei persoane pentru pocăință, se apropie de sfârșit.
Domnul și-a început predica cu cuvintele: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape”. După Învierea Sa, Iisus Hristos le-a spus ucenicilor: „Primiți Duhul Sfânt. Cui ierți păcatele, li se vor ierta; pe cine vei lăsa, ei vor rămâne peste el” (Ioan 20:23).
În Săptămâna Mare, credincioșii încearcă să participe la toate slujbele. Slujbele pasionale duc o persoană înapoi cu două mii de ani pentru a merge pe calea suferinței lui Hristos și a întâlni Învierea Sa.
Cei care nu au reușit să se spovedească în Postul Mare au grijă să treacă prin Taina Pocăinței și să se împărtășească în Joia Mare, ziua în care Domnul a stabilit Taina Euharistiei, ziua de naștere a Bisericii.
Pentru cei care se pregătesc să se supună Tainei Pocăinței, am alcătuit o selecție de zicători ale Sfinților Părinți ai Bisericii.
1. Nu fii secret (la spovedanie), pentru a nu rămâne nevindecat(Rev. Teodor Studitul).
2. Taina Spovedaniei curăță hotărâtor toate păcatele săvârșite prin cuvânt, faptă, gând(Sf. Ignatie (Bryanchaninov).
3. În ceea ce am păcătuit, prin aceea trebuie să cerem iertare(Sf. Clement al Romei).
4. Așa cum o persoană care este botezată de o persoană, adică de un preot, este luminată de harul Duhului Sfânt, tot așa cel care își mărturisește păcatele în pocăință primește iertarea lor prin preot prin har. lui Iisus Hristos(Sf. AtanasieGrozav).
5. Vă rog, preaiubiţilor fraţi, să ne mărturisim fiecare din păcatele noastre cât păcătosul este încă în această viaţă, când mărturisirea lui poate fi primită, când mulţumirea şi iertarea săvârşite de preoţi este plăcută Domnului.(Sf. Ciprian al Cartaginei).
6. Dumnezeu nu vrea să audă păcatele noastre de la noi pentru că nu le cunoaște. Dimpotrivă, El vrea ca noi să ne dăm seama de propriile păcate prin mărturisire.(Apoc. Efraim Sirul).
7. Este necesar să-i declarăm mărturisitorului că iartă pe oricine împotriva căruia are vrăjmășie, întrucât Dumnezeu nu iartă pe cel care însuși nu lasă păcatele aproapelui său. Așa ne învață Hristos Însuși: „Dacă nu le iertați oamenilor păcatele, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă păcatele voastre” (Matei 6:15). Să se împace cu toată lumea, indiferent pe cine a jignit, iar dacă a furat ceva, să se întoarcă(Sf. Tihon din Zadonsk).
8. Semnul cel mai sigur prin care orice păcătos pocăit poate ști dacă păcatele lui sunt cu adevărat iertate de Dumnezeu este atunci când simțim atâta ură și dezgust față de toate păcatele încât am fi mai degrabă de acord să murim decât să păcătuim arbitrar înaintea Domnului( Sfântul Vasile cel Mare).
9. Nu este nevoie să întrebăm despre ce păcate să ierte, pentru că Noul Testament nu face nicio diferență și promite iertarea oricărui păcat penitentului așa cum trebuie(Sf. Vasile cel Mare).
10. Nu dezvăluiți-vă gândurile tuturor, ci numai celor care vă pot salva sufletul(Apoc. Antonie cel Mare).
11. Fiecare gând care produce război în tine, dezvăluie-l mentorului tău, iar războiul tău va fi uşurat. Din cauza rușinii, nu-ți permite să ascunzi un singur astfel de gând, pentru că demonii își găsesc un loc pentru ei înșiși doar în acea persoană care își ascunde gândurile - la fel de bine,la fel sunt cei răi(Apoc. Avva Isaia).
12. Sufletul acelei persoane care are obiceiul de a-și mărturisi deseori păcatele este ferit de a păcătui prin amintirea mărturisirii viitoare; dimpotrivă, păcatele nemărturisite se repetă convenabil, ca și cum ar fi săvârșite în întuneric sau noaptea(Sf. Ignatie (Bryanchaninov).
13. Pocăința presupune o rearanjare radicală: în prim plan întotdeauna, pretutindeni, în toate se află Dumnezeu; în spatele, după toate, a lumii și a cererilor ei, dacă nu pot fi complet aruncate din inimă. Cu alte cuvinte, pocăința necesită crearea unui centru nou, unificat într-o persoană, iar acest centru, în care converg toate firele vieții, trebuie să fie Dumnezeu „(Sf. Vasile, Episcop de Kineșma).
14. Un semn de îngăduință de la păcate este că o persoană se consideră întotdeauna un dator în fața lui Dumnezeu(Apoc. Ioan al Scării).
15. Iertarea păcatelor este eliberarea de patimi, iar cine nu a fost eliberat de ele prin har, nu a primit încă iertarea(Sf. Falasie).
16. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă ai urât păcatul, atunci Domnul ți-a iertat păcatele(Sf. Silouan din Athos).
17. Mulți vând mărturisirea, de multe ori etalându-se ca fiind mai buni decât sunt. Alții fac comerț cu pocăință, cumpărându-le glorie pentru ei înșiși. Alții transformă pocăința într-un prilej de mândrie și în loc de iertare scriu o nouă obligație de datorie(Apoc. Efrem Sirul).
18. Cine are în inimă amintirea răutății și crede că se pocăiește, este ca un om care își închipuie în vis că aleargă(Apoc. Ioan al Scării).
19. Adevărata pocăință necesită să nu se repete păcatele de care persoana sa pocăit, ci să urmeze constant calea virtuții(Sfântul Dreptul IoanKronstadt).
20. Pocăința necesită renunțarea la atașamente și absentare. Un calm imaginar plin de har este auto-amăgire. Fără pocăință și plâns, o viață atentă nu aduce roade bune. Trebuie să te asculți pe tine însuți, ai nevoie de boli de inimă și contriție(Reverendul Nikon de la Optina).
21. În pocăință, toate poruncile lui Dumnezeu sunt combinate. Pocăința este conștiința căderii cuiva, care a făcut natura umană indecentă, pângărită și, prin urmare, să aibă mereu nevoie de un Răscumpărător(Sf. Ignatie Brianchaninov).
22. Știți că anul acesta grâul semănat anul trecut va încolți și va da roade. Așa că tot răul nostru, semănat anul trecut, va încolți și va da roade - un rod blestemat, dacă nu vom smulge sămânța rea și nu vom semăna binele în locul ei. Eradicarea seminței rele și semănatul seminței bune, spirituale, se numește pocăință. Pocăința este cuvântul de început al Evangheliei(Sf. Nicolae al Serbiei).
23. Domnul dă moștenirea Împărăției celor care au fost pecetluiți cu dragoste de alte virtuți; fie s-au revărsat la ea cu viața lor ireproșabilă, fie prin pocăință și-au găsit refugiu în ea(Sf. Grigorie Palama).
24. Ce este pocăința? Abandonarea trecutului și tristețea legată de el. Pocăința este ușa milei, care se deschide celor care o caută cu seriozitate. Prin această uşă intrăm în mila lui Dumnezeu; în afară de această intrare nu vom găsi milă(Apoc. Isaac Sirul).
25. Adevărata mărturisire este să respingi păcatul din toată inima. evita-l şi nu te mai întoarce niciodată la el(Sf. Ioan Gură de Aur).
26. Îndepărtându-se de Taina Spovedaniei, oamenii se sufocă în gânduri și patimi... Și uite, mulți oameni, chinuiți de problemele pe care și le-au creat cu păcatele lor, nu merg la un mărturisitor care poate ajuta cu adevărat. lorajutor, dar ajung să „mărturisească” cu un psiholog. Ei spun psihologilor povestea bolii lor, se consultă cu ei despre problemele lor, iar acești psihologi [cu sfaturile lor] par să-și arunce pacienții în mijlocul râului pe care trebuie să-l traverseze. Drept urmare, nefericiții fie se îneacă în acest râu, fie încă înoată pe malul celălalt, dar curentul îi duce foarte departe de locul în care și-au dorit să fie... Dar când vin să se spovedească la mărturisitor și se spovedesc, astfel de oameni vor trece fără riscuri și se vor teme râul peste pod. Într-adevăr, în Taina Spovedaniei, Harul lui Dumnezeu acționează și o persoană este eliberată de păcat...
Prin mărturisire, o persoană se curăță din interior de tot ce nu este necesar - și dă roade spiritual(Rev. Paisie Sfântul Muntean).
27. Nu numai pentru unele păcate Domnul a dat pocăință. Medicul sufletelor noastre ne-a dat leac pentru orice boală: să nu cadă în deznădejde niciun păcătos: Iuda a căzut în deznădejde și a fost izgonit din mijlocul apostolilor. Dacă pocăitul cade în păcat chiar și după convertirea sa, atunci calea recurge la pocăință, ea va slăbi legăturile păcatului. Dacă păcătuiești de o mie de ori, vei fi din nou curățit de murdăria și de fărădelegile pe care le-ai săvârșit. Indiferent cât de des ai cădea, vei avea întotdeauna ocazia să te ridici dacă vrei să(Rev. Efrem Sirul).
28. Ai păcătuit? „Mergeți la biserică și reparați-vă păcatul. Oricât ai cădea în careu, de fiecare dată când te ridici, așa că de câte ori ai păcătuit, pocăiește-te de păcatul tău, nu dispera. Dacă păcătuiești altă dată, pocăiește-te altă dată, pentru ca prin neglijență să nu pierzi complet speranța în binecuvântările promise. Aici (în Biserică) este o clinică medicală și nu un scaun de judecată, aici nu se chinuie, ci dau iertare de păcate(Sf. Ioan Gură de Aur).
29. Dacă toţi mărturisitorii, patriarhii, episcopii şitoată lumea, tot nu vei fi iertat dacă nu te pocăiești în faptă(Preotul mucenic Cosma al Etoliei).
30. Pregătirea pentru o împărtășire vrednică - mărturisirea păcatelor cu hotărârea puternică de a nu ceda păcatului și de a nu omite nimic bun ce trebuie făcut... Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt inevitabil necesare, una curăță, cealaltă - a baie, tencuiala si mancare...ca Sfantul sa nu fie in pacat.Impartasania, pacatele trebuie curatate prin pocainta(Sfantul Teofan Reclusul).